Greșelile comise ieri la Mondiale, contra Mexicului și a Angliei au bulversat un turneu care fusese scutit de erorile mari ale arbitrilor. Îți prezentăm mai jos cele mai controversate 5 decizii ale arbitrilor de la CM, de-a lungul timpului.
5. „Super parada” lui Schnellinger
West Germany versus Uruguay 1966
Pe hârtie nu ar fi niciun motiv ca Uruguay să se plângă de arbitraj, având în vedere diferența de scor: 0-4. Doar că, sfertul cu Germania de la Mondialul englez a avut atât de multe greșeli în defavoarea sud-americanilor încât încă se mai vorbește la Montevideo de nedreptățile comise.
Helmut Haller a înscris o dublă pentru viitoarea finalistă, fiind completat de Franz Beckenbauer și Uwe Seeler.
Controversele legate de acest meci au început încă din prima repriză, prima fază incriminată de uruguayenii fiind la o intervenție a lui Karl Heinz Schnellinger, fundașul care s-a crezut pentru un moment în rolul lui Hans Tilkowski și a respins mingea cu mâna. Incredibil, arbitrul Jim Finney a lăsat jocul să continue și Germania a deschis scorul. Eroarea comisă în prima repriză nu a fost de ajuns, în mitanul secund centralul eliminând, la scorul de 1-0 doi jucători sud-americani (în acea perioadă, eliminările erau o raritate).
Derulează până la minutul 4:13 pentru a vedea hențul lui Schnellinger
4. Eliminarea lui Antonio Rattin
Argentina – Anglia, 1966
Pentru mulți argentinieni, „Mâna lui Dumnezeu” din 1986 a fost răzbunarea perfectă contra Angliei pentru sfertul de finală de la Mondialul din 1966. Gazdele CM, englezii, s-au impus atunci cu 1-0, datorită golului lui Hurst din minutul 78, dar victoria a fost facilitată de faptul că „pumele” au evoluat timp de 65 de minute cu un om mai puțin (cum am spus și mai sus, eliminările erau foarte rare în acele vremuri și se dictau doar în cazuri excepționale).
În minutul 35, așadar, arbitrul l-a eliminat pe căpitanul sud-americanilor, Antonio Rattin, pe motiv de … injurii. Rattin a refuzat să părăsească terenul, argumentând că centralul încearcă totul pentru a facilita victoria gazdelor turneului și a sfârșit prin a înjura Regina Angliei.
Statistica de după meci a arătat că Argentina a comis numai 19 faulturi, spre deosebire de britanici, care au faultat de 33 de ori. Ba mai mult, s-a demonstrat că arbitrul nu știa o boabă spaniolă, iar argentinianul nu știa deloc nicio altă limbă, așa că era imposibil ca centralul să fi înțeles ceea ce spunea Rattin.
Sud americanii au găsit, în cele din urmă, și o explicație pentru prestațiile centralilor, care i-au trimis acasă atât pe argentinieni, cât și pe uruguayeni: centralul la Germania – Uruguay a fost englez, centralul la Anglia – Argentina a fost german:).
3. Conspirația asiaticilor
Italia și Spania în rolul victimelor, în 2002
Mondialul din 2002 a fost unul al marilor erori de arbitraj. De această dată, acestea au fost extrem de amplificate din cauza faptului că s-au comis împotriva unor „giganți” ai fotbalului mondial.
Pentru Italia, coșmarul a început încă din grupe, când împotriva Croației și Mexicului li s-au anulat două goluri perfect valabile. Chiar și așa, squadra azzurra au ieșit din grupă și au dat peste Coreea de Sud. Împotriva jucătorilor lui Guus Hiddink, italienii au avut din nou un gol valabil – golul de aur al lui Tomassi – care i-ar fi calificat automat în faza următoare. Pe lângă această decizie, de notat că Totti a fost eliminat, deși reluările au demonstrat că decizia a fost una greșită și asiaticii au beneficiat de un penalty controversat. Eroul negativ al acestei dispute a fost ecuadorianul Byron Moreno.
Presa din Italia a făcut un scandal monstru și a fost, foarte curând, acompaniată de jurnaliștii din Spania. Ibericii au întâlnit aceeași echipă a Coreei de Sud, în sferturi, și au fost, la rândul lor „tocați”. Două goluri perfect valabile le-au fost refuzate spaniolilor, care, în cele din urmă, au pierdut la penalty-uri.
2. „Golul fantomă al lui Hurst” Anglia – Germania, 1966
Nemții s-au simțit răzbunați aseară, când arbitrul nu a validat golul lui Lampard. O știe și Geoff Hurst, care ne-a demonstrat acum mai bine de 40 de ani de ce avem nevoie de camere video pe linia porții: ca să vedem când depășește mingea linia porții.
Se întâmpla în finala Cupei Mondiale din 1966, la 2-2, în prelungirile partidei. Hurst a trimis în bara transversală, mingea a atins pământul și elvețianul Gottfried Dienst a decis să valideze golul, după ce s-a sfătuit în prealabil cu asistentul Bakhramov, care s-a ales, după și cu o poreclă: „Stalingrad”
1. „Mâna lui Dumnezeu”
Anglia – Argentina, 1986
Pe primul loc nu poate fi decât Maradona. Cel mai faimos gol controversat are inclusiv o denumire celebră. „Mâna lui Dumnezeu” s-a petrecut la Cupa Mondială din 1986, la meciul Anglia – Argentina, în sferturile de finală. Teoretic Maradona a sărit mai bine ca portarul Shilton. Practic, mâna lui a „sărit” mai bine.
Totuși, ceva mai târziu în acel meci, Maradona a reușit și unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria fotbalului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER